Anul trecut pe vremea asta am fost să donez sânge. Fiindcă a fost prima dată în fața unui medic de bunăvoie și nesilită de nimeni, m-am ales cu o cănuță de termos foarte drăguț, de care sunt tare mândră, fie vorba între noi! Cu toate acestea nu v-am povestit cum a decurs procesul.
im_1

Cum a început totul: iubi donează de două, trei ori pe an sânge așa că anul trecut m-a convins și pe mine să merg cu el. Fiindcă vizitele mele la doctor sunt doar când ceva mă doare foarte tare sau stă să pice, vă puteți da seama că a avut nevoie de ceva răbdare și putere de convingere, dar a reușit într-un final.
Ajunsă acolo m-au pus să completez un formular cu toate datele mele și să menționez probleme de sănătate. Țin să spun că eu eram deja super-mega-extra balonată de la apa care iubi mi-o forțase pe gât toată dimineață, așa că din acel moment nu mai puteam da înapoi. A urmat o scurtă discuție cu un doctor despre sănătatea mea și apoi mi-au măsurat tensiunea și temperatura. Următorul pas a fost un pics cu un aparat ciudățel ca să măsoare hemoglobina din sânge și să prevină viitoarele anemii. Apoi urmează recoltarea efectivă, aprox 500 de ml de sânge. După aceea…ei bine, aici s-a rupt filmul la mine. Recunosc cu jenă că am leșinat, iar asistenta și iubi m-au pus pe un pat din sală, asta din spusele lor. Eu țin minte doar că tavanul mi se părea deodată extrem de fascinant. După leșin au urmat frisoane și o împăturire asemenea unei mumii. Și acum cred că va întrebați dacă o să mai mă duc vreodată să donez sânge, mai ales după această întâmplare mai puțin fericită. Răspunsul meu este DA, mă duc, fiindcă știu că sângele meu poate salva o viață!

Și fiindcă vreau să va arăt că și o fricoasă că mine poate, mi-am luat inima în dinți și m-am dus și anul acesta. De data aceasta am mâncat bine, am băut multă apă și totul a decurs perfect. Și asta în condițiile în care eu și tot ce ține de domeniul medical nu ne împăcăm deloc bine!

În urmă donării m-am ales cu un carnețel cu grupa mea sanguină, inclusiv factorul rhesus. Sunt absolut conștientă că nu toți pot dona sânge, nu toată lumea vrea să o facă, dar cei care pot și vor, sunt datori să încerce! Nu vă costă decât o oră și la final vă puteți mândri că faceți ceva pentru cei din jurul vostru. În plus nu știți niciodată când o să aveți chiar voi nevoie de sângele altuia, și atunci o să vă doriți să fi donat cineva sânge !
im_2   im_3

Pe pagina de web doneazasange.ro am găsit mai multe locații unde se poate dona sânge, precum și mai multe detalii despre procedură și avantajele donării.

A doua hârtiuță este una la fel de specială. Este cardul meu de donator de organe. O foaie de hârtie care spune că inima mea, rinichii mei, plămâni mei și alte organe o să ajungă la cineva care are mare nevoie de ele, dacă se întâmplă ca eu să dau colțu înainte de vreme. O foaie care salvează vieți când eu mi-o pierd pe a mea. Pe spatele ei trebuie să marcați ce organe sau țesuturi nu doriți să fie prelevate. Eu am ales ca fața mea să rămână acolo, că doar nu investesc în ea de pomană. :)) Restul luați-le și dați-le cui îi trebuie! Până la urmă în pământ nu o să le duc lipsa.
im_4

Din păcate încă există oameni care prin egoismul lor evită centrele de recoltare a sângelui și refuză să ofere altora o șansa la viață. Din câte știu în România există atât centre pentru donarea sângelui cât și centre de recoltare a celulelor stem, un proces foarte asemănător cu cel al donării de sânge și sper că în curând să existe și un sistem pentru donatorii de organe, fiindcă am văzut că cererea există. Pentru mai multe informații, dați o fugă și la Tomata cu scufiță, ea a scris mai detaliat ce și cum.

Și cine o dă cu argumentul că Dumnezeu nu vrea să donați organe, l-aș ruga să citească acest articol de pe siteul Patriarhiei Române. Dacă până și ei sunt de acord, și știm că nu sunt cu multe de acord, atunci zic eu că e de bine. Din câte am înțeles procesul de donare de organe este destul de anevoios în România, trebuie să vă dați acordul în scris și familia trebuie informată asupra deciziei, dar cel mai bine întrebați un medic, ei ar trebui să știe. Mai multe informații oficiale găsiți aici și aici.

Știu că zilnic mă citesc câteva sute de persoane (na, mă dau și eu mare cu traficul meu 😀 ) și poate mesajul meu o să ajungă la cel puțin 50 dintre ele. Poate din cele 50, 10 se duc și donează sânge sau celule stem. Și exact acelor persoane le mulțumesc că mă citesc și apreciez curajul lor. Aveți puterea să oferiți o șansă la viață, profitați de ea!

P.S.:Am blurat adresele nu fiindcă mă feresc de hateri, ci fiindcă nu știu unde o să pun toate cadourile care vin de ziua mea pe adresa respectivă 😛

Până data viitoare,
Liebe Grüße,
Monique

This entry was posted on
Catchable fatal error: Object of class WP_Post could not be converted to string in /homepages/33/d493190773/htdocs/wp-content/plugins/qtranslate/qtranslate_core.php on line 455