Archive for the "Emigrare Germania" Category

Acum ceva vreme vă povesteam că plănuiesc o excursie pe “insulă”, o vacanță departe de Germania.
Inițial plănuiam să zbor spre Aberdeen, să petrec o săptămâna acolo și apoi să plec spre Birmingham unde urma să petrec câteva zile cu una dintre (fostele) mele bune prietene, unde în teorie nu ar fi trebuit să plătesc cazare. Acum o luna ea m-a anunțat că ar fi cazul să îmi caut un hostel… o veste care m-ar fi costat în jur de 70 de euro, într-o cameră cu alte 11 persoane. Am înghițit în sec și am zis fie. Având în vedere că veneam să o vizitez pe banii mei, mă așteptam că ea să organizeze ceva sau să mă ajute la celelalte detalii. După o săptămâna în care efectiv mă rugam de ea să miște un deget, am pus piciorul în prag și mi-am luat adio de la o prietenă.

De aceea am schimbat planurile și acum dăm o tură mai lungă prin Londra și una și mai lungă prin Aberdeen. Din start vă spun că am pornit de la 0 cu toate detaliile și încă mai trebuie să fac research.
Să luăm primul oraș Aberdeen. Acest mic orășel studențesc din nordul țării este lăcașul unuia dintre dintre cele mai vechi facultăți ale Scoției. Presimt că nu vom găsi multe obiective turistice dar abia aștept să petrec câteva zile la malul mării și plimbându-mă prin străduțele pitorești ale acestui oraș. Din pozele de pe Street Map orașul nu pare foarte mare și sper că o să mă descurc cu ajutorul unei hărți fiindcă nu intenționez să îmi cumpăr bilete și nici abonamentul First Week.


Via

Inițial aveam un avion care zbura spre Birmingham, însă având în vedere că acest plan nu mai este valabil, m-am gândit să spice things up și plec cu trenul din Aberdeen spre Londra. Deși drumul este de 7 ore, nu cred și nu sper că o să mă plictisesc.
Dacă vă întrebați de ce nu am luat avionul: cel mai ieftin avion în apropiere de data dorită de mine este 71 de euro (inclusiv bagaj de cală) și încă 13 euro să ajung de la aeroport în Londra. Cu trenul ajung în zonă centrală a Londrei, mai precis în Kings Cross și este cu vreo 25 de euro mai ieftin. În plus ce altă șansă mai am să văd Scoția și Marea Britanie în toată splendoarea ei? Biletul l-am luat cu ajutorul unui card VISA de aici.
De aici începe capitolul Londra. Inițial ne-am dorit o cazare la un hotel/hostel/ B&B (Bed & Breakfast) dar după ce am pierdut o zi pe anumite site-uri mi-am dat seama că oamenii ăia am impresia că paturile lor sunt de aur și că în Germania bani cresc în copac.(unele oferte sunt de-a dreptul nesimțite : 40 de euro pe noapte pt un pat într-o cameră cu alte 10 pers!) Apoi mi-am îndreptat atenția spre camere resp. apartamente de închiriat pentru o săptămâna și am găsit exact ceea ce căutăm. Din toate siteurile pe care am intrat, cel mai mult mi-au plăcut airbnb și istopover, două site-uri unde diverși proprietari își închiriază camerele și/sau locuința pentru o săptămână. Atenție totuși la site-uri de genul acesta; deși inițial totul pare foarte ok la prima vedere, la un scurt research apar destul de multe taxe ascunse. În teorie existau mai multe siteuri prin care se pot închiria apartamente, însă multe cereau deposit (garanție) și ar fi fost un pic aiurea să tot schimbăm bani din euro în lire (nu de altă dar aici diferența de curs valutar și-o cam asumă banca).
După o scurtă conversație cu proprietara am ajunsă să plătim undeva la 19 euro/noapte/persoană ceea ce mi se pare foarte convenabil iar locuința este foarte aproape de Camden Town, deci destul de central. În plus avem acces la o bucătărie mobilată cu de toate și WiFi. Eu și iubi gătim cu plăcere și astfel mai economisim și niște bani.

Acum urmează transportul: încă nu ne-am decis dacă vrem TravelCard sau Oyster Card fiindcă nu ne-am prins încă care este diferența… Asta e singură treaba lui iubi, eu mă ocup de restul :D. Tot el se ocupă și de achiziționare unei prize mobile care să se adapteze la standardele englezești.
Ajunși în Londra plănuim să vizităm National History Museum, Trafalgar Square, Tower of London, Tower Bridge, să vedem când se schimbă garda la Palace of Westminster, să dăm o tură cu London Eye, să vizităm Westminster Abbey, să vedem Royal Botanic Gardens și să admirăm celebritățile de la Madame Tussaud. Eu vreau neapărat să găsesc peronul 9 3/4 din Harry Potter și Primark-ul (da, pentru mine este un obiectiv turistic pentru că am planuri mari și dăunătoare pentru buget!).


În rest dacă ne hotărâm să vedem și alte obiective mai greu de găsit avem mereu laptopul acasă și putem reorganiza totul; acesta este și unul dintre motivele pentru care am vrut neapărat WiFi unde dormim.
Având în vedere că iubi pleacă pe 9 octombrie dimineața devreme și eu seara târziu, mi-am rezervat ziua de marți pentru shopping. Deja am făcut un plan de bătaie cu adresele magazinelor. Într-o postare viitoare o să vă prezint my London wishlist. Plănuiesc să fac check-out foarte devreme, să îmi închid bagajul fie la Kings Cross fie într-o altă gară și apoi să dau o tură masivă de shopping până la oră 5. Avionul meu pleacă pe la 8 seară dar drumul până la aeroport durează o oră jumătate.
Mare atenție unde este aeroportul vostru! Londra are un număr impresionat de terminale și drumul din oraș spre locul de  îmbarcare nu este intotdeuna ușor de parcurs.
În research m-am și pus la punct cu locațiile monumentelor și ale magazinelor însă despre ele când vă voi povesti direct din Londra.
Cam acestea sunt planurile mele de vacanță prelungită. Dacă aveți ponturi pentru Londra sau Scoția, dezvăluiți-le și mie. Eu am tot căutat și citit despre diferite oferte și idei dar nu am găsit nimic deosebit, nimic care să nu apăra pe alte site-urile de călătorii.

M-am gândit să fac un jurnal de vacanță să vă arăt și vouă Scoția și Londra, dar doar dacă vă interesează!

Până data viitoare,

Liebe Grüße,

Monique

Pornind de la articolul acesta din care am reținut că majoritatea românilor nu pun mare accent pe igiena corporală (shame on you!) m-am gândit să relatez cum văd eu relația firmă-client în ambele țări.

Prima parte a trilogiei se va axa pe aspectele comerciale ale acestei relații, a două parte va trata dialogul vs monologul firmă-client, iar la final voi prezenta un pic imaginea blogerițelor din Germania precum și influența lor asupra pieței și asupra relației între consumator și firmă.

În primul rând trebuie să luăm în calcul societatea și nivelul de consum: după cel de-al doilea război mondial Germania și-a revenit greu și s-a luptat foarte mult cu imaginea proastă lăsat de un anume dictator austriac. Industria cel puțin în partea de de vest a țării și-a revenit relativ repede și chiar și orașele sărace au început să își revină încetul cu încetul. Imediat după căderea zidului galeriile comerciale precum Galeria Kaufhof și Karstadt au înflorit, adresându-se în special consumatorului tânăr și cu dorință aprigă de achiziționa produse calitativ superioare celor de pe piață. Cu timpul atât piață cosmetică cât și ceea textilă au devenit supra-populate iar acest lucru nu au făcut decât să răsfețe consumatorul. Acesta a devenit cu timpul mult mai pretențios și mai selectiv, mai ales în ceea ce privește consumul de produse cosmetice naturiste.

Trendul bio a prins foarte repede aici și spre deosebire de România, unde care plafarele și magazinele cosmetice și naturiste sunt fie greu accesibile, fie prea scumpe, aici le găsești la fiecare colț de stradă, cel puțin în orașele mari. Inițial firmele se adresau consumatorilor de vârstă a doua și cu un venit un pic peste mediu (Dr. Hauschka, Dr. Scheller) însă cu timpul au devenit mult mai accesibile din punct de vedere al prețului și al design-ului considerat de mulți tineri “für Oma” (pentru bunica). Firme precum Alverde, lavera, Santa Verde, Sante s-au axat din start pe produse naturiste, care nu conțin foarte multe ingrediente nocive și care nu sunt testate pe animale. Se pare că acesta este viitorul, cel puțin pentru Germania.

Înainte de toate aș vrea să menționez un amănunt foarte prețios în ceea ce privește relația retailer-client în Germania: Aici ai voie să aduci produsele înapoi la magazin în cazul în care ești fie nemulțumită de ele, fie ele sunt defecte! Mi s-a întâmplat de câteva ori să ajung acasă și să văd că fardul cumpărat a fost deja încercat și m-am întors cu chitanța și produsul a două zi la Müller sau la DM și am primit bani înapoi. În termen de 2 săptămâni ai dreptul la restituirea banilor, fără certuri și scandaluri, ceea ce în România nu prea am întâlnit. Este adevărat că anumite persoane profită de această ofertă, dar comparativ cu numărul de persoane care cumpără pentru uzul personal, pierderea cauzată de acele câteva produse aruncate la gunoi este minimă.

im1

Umtausch mit Beleg innerhalb von 14 Tagen= articolul poate fi returnat/schimbat în termen de 14 zile (în funcție de politica firmei primiți bani înapoi sau un voucher reprezentând valoarea produsului

Un alt aspect foarte important este faptul că aproape orice produse, cu mici excepții are un tester, chiar și ojele. Dacă la produsele cosmetice este necesar acest lucru, la cele pentru îngrijirea personală este mai degrabă un moft, însă faptul că am văzut geluri de dus și body-lotion cu inscripția TESTER nu poate decât să mă bucure. În general consumatorul pretențios nu va cumpăra ceva înainte să testeze măcar un pic acel produs, de aceea am citit de multe ori pe bloguri că fetele evitau acele produse fără tester.

im2

im3

im4

Firmele și retailer-ul au ținut cont de părerea consumatorului și au căutat soluții pentru a satisface nevoile acestuia.

Un alt aspect pe care firmele românești par să îl treacă cu vederea este sigiliu de igienă. Acesta a devenit un obicei la multe dintre firmele din clasă de prețuri a lui Maybelline (medie spre mare), însă firmele mici gen Catrice și essence au fost des trase de mânecă pe aceasta tema. Cu timpul Cosnova-firma care se ocupă de essence și Catrice- a ascultat nenumăratele plângeri ale consumatorilor și a decis să sigileze măcar o parte dintre produse, reducând astfel masiv numărul consumatorilor nemultumiți. Mie personal mi se pare foarte important acest aspect fiindcă nu îmi doresc să folosesc un creion deja încercat sau un rimel nesigilat. Câteodată un pic de efort mulțumește multă lume și astfel crește și numărul de clienți!

Nemții nu se mai lasă păcăliți așa ușor de o imagine cu o domnișoară cu tenul photoshopat sau de o mademoiselle cu gene ca picioarele de păianjeni. Trebuie ceva mai multă putere de convingere pentru ca un anume produs să iasă în evidență în marea de produse asemănătoare. De aceea varietatea și inovația sunt litere de lege pentru producătorii de cosmetice.  

Acele LE-uri (limited edition) și TE (trend edition) sunt concepute întocmai pentru a atrage clienți, iar faptul că sunt limitate le face și mai dorite de către publicul consumator. Spre exemplu ultimile LE-uri de la Catrice: Revoltaire și feMALE nici nu am apucat să le văd în toată splendoarea lor pe rafturi iar pensula din colecția Soul Sista nici nu am găsit-o, deși am colindat un număr impresionant de magazine. În general produsele din aceste colecții sunt cu mult peste calitatea oferită de diverse firme, de aceea sunt vânate ca iepuri în pădure și vândute apoi la prețuri exorbitante pe Ebay.

sursa

Nu doar LE-uri sunt punctele de referință când e vorba de varitetate, ci și faptul că o firmă din categoria de preț mică spre medie își va schimba sortimentul de aproximativ 2 ori pe an. essence a făcut acest lucru prin primăvară, P2 în iarnă, Catrice în toamnă, Alvrede in aprilie. În general firmele “ascultă” de consumatori când plănuiesc o schimbare, de aceea în sortimentul nou bagă în general și produse care au prins foarte bine la public inr-un LE precedent. Spre exemplu mult-doritul “Shimmer brick” a fost odată într-un LE, paletele Sun Club au fost de asemenea în LE-ul cu același nume. La ora actuală blush-ul cremă din colecția feMALE a fost extrem de dorit în sortiment, de aceea sper că va fi și luat. Consumatorului i se oferă iluzia că dorințele i-au fost ascultate iar firma va vinde mult mai multe produse: win-win situation!

În plus design-ul atrăgător va fi tot timpul luat în calcul când producătorii concep ideea unui LE. Mărturisesc că pe mine personal nu mă prea atrag firmele Flormar, Farmasi sau Bourjois tocmai pentru că au neglijat acest aspect; când eu văd în fiecare zi bronzere care arată așa sau blushuri care arată așa  sau palete de genul acesta nu mă face nimic să scot aceași sumă de bani pe ceva atât de simplu și probabil la fel de bun calitativ cu alte produse de aici.

Însă ultimul punct care a solidificat relația retailer-client și implicit brand-client, este atmosfera pe care magazinul comercial încearcă să o întrețină. Poate o să vi se pară exagerat un pic, dar pentru mine este vital acest aspect, mai ales când ești shoperiță înrăita aka moi și ești confruntată des cu vânzătoare, lumini și mirosuri din magazinul respectiv. Spre deosebire de România, unde nu am văzut că nu prea se ține cont de cât de igienic este un produs (am văzut palete și rujuri în soare!) Germania prevede prin lege anumite norme pentru vânzarea și depozitarea de produse cosmetice. Luminile, ordinea și mirosurile sunt  de asemenea esențiale într-un astfel de loc. Ce impresie lasă un magazin în care produsele sunt aranjate aiurea și nu corespund cu prețurile, în care este praf peste tot, lumina difuză și miros nu tocmai plăcut? Din păcate această descriere corespunde cu un lanț de magazine foarte cunoscut în care am intrat în vară și pe care aproape îl idolatrizez aici.

În plus contează foarte mult în acest triunghi și relația client-vânzător. O atmosferă plăcută, prietenoasă, în care clientul nu este constrâns să achiziționeze ceva, ci este subtil îndreptat spre acel produs nu ar trebui să fie o opțiune, ci literă de lege, mai ales când este vorba de produse cosmetice scumpe, gen Yves Saint Laurent sau Guerlain. Clientul asociază imaginea produsului cu imaginea vânzătoarei de cele mai multe ori inconștient, iar dacă cele din urmă nu sunt tocmai drăguțe și respectoase, nici clientul nu va dori să cumpere ceva de cele mai multe ori. Nu v-am povestit de scurtă mea vizită în Douglas-ul din Băneasa din iarnă, nu? Ei bine am avut parte de o scenă mai mult decât hilară: intrasem în magazin și m-am dus direct la Artdeco să văd prețurile și apoi am mai colindat un pic direcția Dior, Givenchy și Clinique. Țin să spun că vânzătoarea s-a ținut că un scai după mine! La un moment dat mi-a pierit cheful de cumpărături și am ieșit, dar este păcat că tocmai acest gen de comportament al vânzătoarelor irită consumatorul. La Sephora în Brașov am avut parte de o experiență similară, când m-am dus să mă uit la paletele de la Too Faced, pe care intenționam să le și cumpăr. Domnișoară în cauza s-a uitat odată de sus până jos la mine și a trecut mai departe. Inutil să spun că aici am fost tratată cu cel mai mare respect și nu de o vânzătoare din Douglas ci de visagiste de la Dior și Benefit.Aici nu este o opțiune să fii amabil cu clientul, indiferent de cum arată! Este atât de deplasat să cerem să fim tratate cu respect pe bani noștri? Înțeleg că sintagmă “Clientul meu, stăpânul meu” este departe de realitate, dar totuși un zâmbet și o vorba bună sunt esențiale în acest domeniu, nu?

După cum vedeți sunt sunt multe aspecte care influențează aspectul comercial al relației firmă-client. Comunicarea și feedback-ul, precum și inovația și varitatea produselor sunt necesare pentru a reuși cu adevărat pe piață nemțească însă piața romanescă pare să nu țină cont de multe aspecte prezentate mai sus.

Concluzia: Îmi pare rău că românul se lasă dus de nas atât de ușor și se mulțumește cu puțin, când într-adevăr merită mult mai mult decât se i oferă!

â

“Sunt student la medicină” =)) Acum serios vorbind : sunt studentă în anul 3 la pedagogie matematică-engleză pentru liceu (da, aici există diverite universități pentru fiecare tip de învățământ) și că multe alte persoane, studiez în străinătate.

Acest lucru vine cu  avantaje și dezavantajele aferente: unul din principalele avantaje este că voi profesa în domeniul ales de mine fără piedici și probleme și fără a fi nevoită să apelez la pile și relații. Salariul pe care îl voi primi îmi va permit să mă bucur și de celalalte hobby-uri cum ar fi călătoria și make-up-ul. În plus voi avea și timpul necesar pentru a mă dedica lor. Profesia mea vine cu bucurii și plăceri nemăsurate, însă și cu multe responsabilități: este extraordinar să vezi cum picii de a 6a se dezvoltă din copii neajutorați în adolescenți problematici și apoi în miniaturi de oameni mari. Iar diversitatea unei vieți într-o școală îmi va pregăti surprize în fiecare zi, nu toate plăcute, dar majoritatea, sper eu, pozitive. Sper să mă pot bucură de roadele muncii mele acum (predau joi dintrun foc 3 ore- man that’s gonna be fun!) cât și pe viitor.

 Unul dintre dezavantajele clare când părăsiți țara natală pentru o patrie noua, este că mulți va vor privi că pe niște trădători. Acum 3 ani, când am plecat eu din România, încă nu începuse valul de emigrări și aveam impresia că într-un fel îmi reneg datoria de român, care mă obligă să mă chinui într-o lume nedreaptă și incorectă. Eu plecăm spre o societate în care teoretic câini umblau cu covrigi în coadă , lăsând în urmă o lume rea și pe alocuri chiar inumană.  Plecăm spre un oraș pe care nici nu îl puteam localiza pe hartă fără ezitare, fără rude care să mă aștepte cu brațele deschise, fără pile, fără relații, doar cu bani în buzunar și cu o germană stâlcită, pe care de  voie, de nevoie am perfecționat-o. Nu mint când spun că primele 3 luni au fost infernale și siincer nu i le doresc nici celui mai aprig dușman.


Sursa : http://www.fotocommunity.de/pc/pc/display/20885655

Dar toate trec iar cu timpul am descoperit oameni noi și posibilități pe care în România probabil că nu le-aș fi avut. Încet, încet am observat că Germania oferă ceea ce România nu mi-ar putea oferi atât de ușor : un viitor siigur și o șansa în plus în viață.

La final va laș cu o melodie care exprimă un pic starea mea de acum 3 ani. În octombrie  au fost fix 3!

watch?v=8XuFKHpU2jg

Liebe Grüße,

Monique

 

Oficial vreau vacanță!

Posted by: Moniquein Emigrare Germania
19
nov

Oficial vreau vacanță!!! M-am săturat de răceală asta care mă urmărește de la începutul toamnei, de ore muncite la serviciu, de ore la facultate, de ore de pregătit, de ore în general… Dar asta este. Life is tough și trebuie să vedem cum rezolvăm tot.

Iar top of the top: eu mă ofer să îi ajut pe elevi la matematică( că până la urmă puțină practică nu mi-ar strică nici mie), și stabilim împreună o oră pe săptămâna. Ei zic că vin, vin, să îi aștept- lipsesc 3 săptămâni la rând. Și atunci eu zic a patra săptămâna că nu îi mai aștept, că doar nu sunt proastă. Și ieri apare o doamnă și mă întreabă că de ce nu i-am așteptat, că fiul ei ar fi vrut să vină, dar evident că nu e vina fiului ei că a lipsit 3 săptămâni la rând. Și atunci i-am zis că nu e normal eu să sacrific din timpul meu, și ei să își bată joc. Îmi pare rău pt fiul ei, dar dacă el este inconștient, e treaba lor, nu a mea.

Că să înțelegeți situația, aici nu discutăm de elevi de 6,7 ci de elevi care abia au scos un 5 să treacă, aia care au trecut, că mulți au avut sub 5. Și dacă ați vedea câte posibilități li se oferă acestor elevi și cât de ajutați/ îngrijiți/bibiliti/îndrumați/împinși de la spate sunt, nu cum au crescut majoritatea din generație mea, că aveam telefon la 14 ani, și smartphone nu am văzut decât după liceu, sau prin a 12a. Evident există și copii care realizează că măcar într-a 11 e cazul să pună mână să facă ceva, dar majoritatea sunt inconștienți și iresponsabili. Rădeam cu un profesor la un moment dat că le-a propus celor de a 10a să învețe 5 pagini din cartea de telefon pentru lucrarea următoare. Mai mult de jumate din clasă ar fi acceptat. Nu știu dacă e de râs, sau de plâns situația.

Știu că învățământul din România are multe lacune, știu că mai e foarte mult până ajugem la un nivel european dar eu tot timpul am impresia că români pot lupta pentru o țara mai bună, pentru un viitor mai bun. Aici lumea se resemnează când are un salariu cât de cât OK și când are timp liber cât să îi ajungă pentru toate. Numai noi, românii muncim până ne iese pe nas și pe gură, plecăm din țara să reușim să ne asigurăm un viitor mai bun, tragem că boi la jug să schimbăm ceva. Și siincer eu nici nu cred că aș putea să fiu altfel fiindcă am învățat că mulți alți că viață e grea și trebuie să muncim mult și tare să ne-o facem mai plăcută, că nu toți ne-am născut cu o liingura de aur în dos, și nu toți cu mama sau tata patron. Și ei tot pe noi ne numesc țigani și cerșetori.

Uni chiar se minunează când le spun că sunt din România, și nu fur/ dau în cap/ trișez/ mint. Una dintre prietenele mele cele mai bune îmi repetă de fiecare data când ne vedem că nu îi vine să creadă că sunt atât de onestă și darnică și că sunt româncă.Nu știu dacă ar trebui să văd afirmația că o insultă sau că un compliment.

Dar să ne întoarcem la oile noastre. Am tot zis că scriu, că mă apuc însă nu m-am mai apucat de nimic. În primul rând fiindcă de mult ori nu am avut chef si timp, în al doilea rând fiindcă vreau să scriu mai mult pentru partea de blog pe germană, iar acolo este nevoie de mai multă concentrare și atenție.

 Am în draft câteva review-uri la blushurile noi cumpărate și un review la paletele de la Catrice. Un mic preview și câteva detalii despre doua dintre palete găsiți la Andreea. Eu mi-am luat paletele Berlin, Sydney și New York, și pot să spun că măcar câteva luni nu o să mai am nevoie de farduri de ochi noi. Mie îmi plac și blushurile, chiar dacă nu sunt foarte pigmentate, fiindcă eu le folosesc că farduri de ochi, și sunt numai bune pentru un look de zi cu zi care să nu sară în ochi foarte mult.

Și mai jos o poză cu ce va urma pe blog :)
Sper să va placă, fiindcă în decembrie vor urmă câteva surprize foarte interesante :)

 img_8325-cu-watermark

Schönes Wochenende! (Un weekend plăcut!)