Archive for the "Proiecte" Category

Citind articolul Zuzelor “Puțin și de calitate sau mult, da’ scump?” mi-am dat seama că oricât am încerca să ținem în frâu latura de snobism, nu vrem sau nu putem. Trecând peste reclama mascată la Shiseido, articolul încearcă să explice de ce un produs ieftin nu se compară cu unul scump. Ceea ce probabil nu a fost luat în calcul este nivelul de trai al României și situația financiară a multor fete. Sau ceea ce diferențiază un produs scump de unul ieftin.

Să începem cu locația: Din păcate economia și nivelul de trai al unei femei din România nu îi permite mofturi scumpe. Un salariu mediu este în jur de 2000 de lei, și atunci un ruj de 200 de lei, care în România este de multe ori mult mai costisitor ca în străinătate este un moft exagerat de scump! Lumea preferă să investească într-o casă nouă, călătorii, nu rujuri și cosmetice scumpe. Dacă discutăm de țării precum Germania unde un salariu mediu al unei doamne de aprox. 25 de ani variază într 1000 și 1500 de euro, atunci un ruj de 50 de euro nu e capăt de lume, dar pentru România este diferența între o friptură și ciorbă de cartofi. Într-adevăr susțin cumpărarea produselor scumpe și calitative în defavoarea celor ieftine, dar proaste, dar sunt conștientă că un salariu românesc și nivelul de trai nu permit acest lucru.
Din păcate încă nu avem clienți educați care să prefere high-end, acesta fiind probabil și unul din motivele pentru care nu prea găsim review-uri la produse scumpe în blogosferă. Există clar o tendință spre low-end pe care o înțeleg și o accept.

Read the rest of this entry »

Având în vedere că la începutul anului mi-am propus să nu mai cumpăr produse după ureche și “Vai, ce frumos e, vreau!” de vreo 2 luni am renunțat aproape în totalitate la achiziționarea de produse cosmetice decorative, gen rujuri, oje, farduri. În afară de paleta Shady Lady Vol 2. care a fost un mini-cadou de Paști, alte farduri nu mi-au mai îmbogățit colecția în ultima vreme și încet, încet am ajuns la concluzia că nici nu îmi trebuie atâtea! La ora actuală am adunat peste 10 palete de farduri și cu toate că ocazional mai poftesc la alta (Naked 2 and so on :)) , sincer nu mai pot spune că nu am cu ce să o înlocuiesc. Am 4 palete nude, nu cred că găsesc o nuanța în Naked care să nu se găsească în Nude on Nude NYX, Caviar &Bubbles NYX, MUA Undressed sau Nude’Tude. Ar trebui să mă mint singură că îmi trebuie Naked sau Naked 2.

shady-lady

În ceea ce privește alte cosmetice în afară de fond de ten, nu mai caut altceva. Rujuri am peste 10 care nu se vor termina ever, în categorie de blush m-am răsfățat cât am putut și am ajuns la concluzia că nu are niciun sens să mai cumpăr blushuri ieftine, fiindcă rezistența lasă de dorit pe tenul meu. Dacă spre exemplu cu Benefit și Mememe arăt fresh toată ziua, cu P2, essence sau alte mărci mai ieftine, nu mai văd nimic pe ten după 5 ore, și eu cum lucrez cam 8 în mod normal, nu îmi permit să arăt ca un zombie la sfârșitul zilei. Următorul blush pe listă e unul cu o textură mată de la MAC sau altă firmă la fel de bună. Neapărat mat, fiindcă tenul meu încă plin de cicatrice și pete de pigmentație nu prea agreează shimmerul în doze mari!

im_12

De ce fac excepție la fondul de ten? Caut în permanență un produs care să reziste 10 ore pe ten, care să nu arate că o mască și să pară flawless, fără să se strângă în linii fine. Și din păcate pretențiile mele nu prea se împacă cu produsele ieftine, un produs cu ingrediente benefice este destul de greu de găsit și /sau destul de scump. Însă am pus ochii pe Revlon Nearly Naked și Iulia Bădiță a găsit și un vânzător în România. Cred că o să o urăsc un pic când o să mi-l fluture sub nas! Dar lasă, pun și eu lăbuțele pe el în maxim două luni.

Ce a însemnat dieta de cosmetice pentru mine în ultimile luni?
1. Mi-am dat seama că dacă evit DM-urile, Muller și Douglas îmi este mai ușor să rezist tentației.
2. Am descoperit noi tehnici de manevrare a cosmeticelor, am început să folosesc produse pe care le uitasem într-un colț până acum și mi-am dat seama că nu prea contează produsele, ci cum le utilizăm și ce realizăm cu ele. Încă mai exersez, dar sper ca în curând să vă arăt niște machiaje de zi. Am ajuns atât de pasionată de nuanțe și combinații că îmi rezerv 5 minute zilnic și fac un smokey eyes, așa fără motiv, fiindcă pot și vreau! Și încrederea pe care o am în produsele pe care le folosesc se vede, mă simt mult mai fericită și mai sigură pe mine când arăt de milioane! Și acesta ar trebui să fie scopul machiajului, nu?
3. Mi-am dat seama că investiția în produse scumpe se rentează, mai ales în cazul produselor pe care le folosiți zilnic, cum ar fi blushul, fondul de ten și iluminatorul!
4. Îmi place să mă joc cu texturile cremoase și cu cele de tipul pudră, și joaca se transformă încetul cu încetul în pasiune! Îmi place să înfrumusețez lumea din jurul meu și pe mine.

Și fiindcă nu prea m-au preocupat noutățile din domeniul de beauty, am început să îmi diversific sfera de interese și m-am întors la o veche iubire: paginile scrise ale unei cărți! Și așa am am devorat peste 5 cărți în ultimile 4 luni! Sunt atât de obsedată că citesc chiar și de pe telefon, am un app numit Aldiko cu ajutorul căruia lecturez acum Cloud Atlas.

Câteodată este bine să tragem linie și să o luăm de la capăt, o schimbare, mai ales în bine este întotdeuna binevenită.(portofelul meu cel puțin este în al noulea cer!) Și chiar dacă nu pot să vă arăt mereu noutățile din domeniul cosmetic, sper să reveniți cu plăcere pe blog și să mă citiți în continuare. Poate nici nu vă dați seama câtă muncă se ascunde în spatele unui blog, mai ales când timpul este cel mai prețios bun pe care îl avem. Nu cred că are sens să enumăr aici câte eforturi se ascund în spatele unei postări, doar o blogerita știe ce înseamnă acest lucru. Să spunem doar că blogul îmi este atât de drag că îmi programez momentele când pot face poze în funcție de vremea de afară, ca să vă arăt cât mai exact nuanțele produselor din colecție! Dacă nici asta nu e iubire, atunci nu știu ce e!

Poate modul meu de a vedea universul cosmetic este cam dur, însă pur și simplu mă scufund în produse și simt că plăcerea de a le folosi se diminuase considerabil înainte să iau această decizie drastică. Cu toate că regret unele aspecte minore, acest stil de viață m-a făcut să văd cu alți ochi universul produselor cosmetice decorative!

Până data viitoare,

Liebe Grüße,

Monique

Ieri am avut ceva treabă prin oraș, așa că am profitat de ocazie și am dat o tură la busul de la essence. Știam că va fi în Stuttgart, acest oraș fiind primul dintr-un lung șir de vizite, dar nu am preconizat că voi avea probleme cu găsirea busului, fiindcă minunata locației era trecută doar în Open Street Map, nu și în Google Maps. Dar am găsit-o și am avut ocazia de a admira tot sortimentul de produse essence, de la parfumuri până la produse de îngrijire. Din păcate nu toate produsele sunt disponibile în România, dar să sperăm că în curând se vor găsi cel puțin o bună parte din ele pe plaiul românesc. Până atunci grab the popocorn and let’s drool!

im_1

im_4

im_2

im_3
Din păcate nu veți găsit această colecție și în România  :(.

im_5

im_6

im_7
Am auzit numai lucruri proaste despre acest burețel, așa că nu l-aș recomanda. Sunt absolut convinsă că există variante mai bune pe piață, spre exemplu cel de la ebelin

im_8

im_9
În curând aceste parfurmuri se vor găsi și pe piața românească. Chiar sunt curioasă cum vi se par, pe mine nu m-au atras deloc, pur și simplu nu îmi plac mirosurile dulci și floarale. 

im_10
Produsele de ingrjire împotriva acneei. 

im_11

im_12

Deși am pus ochii pe zeci de produse, încerc să mă țin bine pe baricade și să nu mai cumpăr chestii care nu îmi trebuie. Cu toate acestea am vrut neapărat să testez noile creme de mâini. Fiindcă am cumpărat ceva, am avut voie să îmi aleg un produs dintr-un coșuleț de lângă casă, așa că m-am ales cu baza iluminatoare mybase, pe care o să o folosesc ca iluminator, ca primer mi se pare prea strălucitoare. La final mi-au mai oferit o punguță care conținea alte două produse, un peeling care va ateriza la sora mea și niște șervețele demachiante, care vor fi păstrate pentru următorul concediu. Atmosfera mi s-a părut foarte relaxată, cu muzică mainstream și personal competent. Un tip chiar m-a rugat să îi las adresa de blog, în cazul în care postez ceva…Săracul, nu cred că știe că eu scriu în 99% din cazuri doar pe română. 😀

im_13
Chiar îmi pare rău că nu există așa ceva în România, aceste caravane sunt mereu un motiv de bucurie pentru fanii essence. În plus putem cumpăra produse care ajung abia mai târziu în rafturi! Un astfel de bus ar fi un efort enorm, dar vânzarea pe care o face și bucuria fetelor de a vedea toate produsele la un loc este de neegalat.

Până data viitoare,
Liebe Grüße,
Monique

Anul trecut pe vremea asta am fost să donez sânge. Fiindcă a fost prima dată în fața unui medic de bunăvoie și nesilită de nimeni, m-am ales cu o cănuță de termos foarte drăguț, de care sunt tare mândră, fie vorba între noi! Cu toate acestea nu v-am povestit cum a decurs procesul.
im_1

Cum a început totul: iubi donează de două, trei ori pe an sânge așa că anul trecut m-a convins și pe mine să merg cu el. Fiindcă vizitele mele la doctor sunt doar când ceva mă doare foarte tare sau stă să pice, vă puteți da seama că a avut nevoie de ceva răbdare și putere de convingere, dar a reușit într-un final.
Ajunsă acolo m-au pus să completez un formular cu toate datele mele și să menționez probleme de sănătate. Țin să spun că eu eram deja super-mega-extra balonată de la apa care iubi mi-o forțase pe gât toată dimineață, așa că din acel moment nu mai puteam da înapoi. A urmat o scurtă discuție cu un doctor despre sănătatea mea și apoi mi-au măsurat tensiunea și temperatura. Următorul pas a fost un pics cu un aparat ciudățel ca să măsoare hemoglobina din sânge și să prevină viitoarele anemii. Apoi urmează recoltarea efectivă, aprox 500 de ml de sânge. După aceea…ei bine, aici s-a rupt filmul la mine. Recunosc cu jenă că am leșinat, iar asistenta și iubi m-au pus pe un pat din sală, asta din spusele lor. Eu țin minte doar că tavanul mi se părea deodată extrem de fascinant. După leșin au urmat frisoane și o împăturire asemenea unei mumii. Și acum cred că va întrebați dacă o să mai mă duc vreodată să donez sânge, mai ales după această întâmplare mai puțin fericită. Răspunsul meu este DA, mă duc, fiindcă știu că sângele meu poate salva o viață!

Și fiindcă vreau să va arăt că și o fricoasă că mine poate, mi-am luat inima în dinți și m-am dus și anul acesta. De data aceasta am mâncat bine, am băut multă apă și totul a decurs perfect. Și asta în condițiile în care eu și tot ce ține de domeniul medical nu ne împăcăm deloc bine!

În urmă donării m-am ales cu un carnețel cu grupa mea sanguină, inclusiv factorul rhesus. Sunt absolut conștientă că nu toți pot dona sânge, nu toată lumea vrea să o facă, dar cei care pot și vor, sunt datori să încerce! Nu vă costă decât o oră și la final vă puteți mândri că faceți ceva pentru cei din jurul vostru. În plus nu știți niciodată când o să aveți chiar voi nevoie de sângele altuia, și atunci o să vă doriți să fi donat cineva sânge !
im_2   im_3

Pe pagina de web doneazasange.ro am găsit mai multe locații unde se poate dona sânge, precum și mai multe detalii despre procedură și avantajele donării.

A doua hârtiuță este una la fel de specială. Este cardul meu de donator de organe. O foaie de hârtie care spune că inima mea, rinichii mei, plămâni mei și alte organe o să ajungă la cineva care are mare nevoie de ele, dacă se întâmplă ca eu să dau colțu înainte de vreme. O foaie care salvează vieți când eu mi-o pierd pe a mea. Pe spatele ei trebuie să marcați ce organe sau țesuturi nu doriți să fie prelevate. Eu am ales ca fața mea să rămână acolo, că doar nu investesc în ea de pomană. :)) Restul luați-le și dați-le cui îi trebuie! Până la urmă în pământ nu o să le duc lipsa.
im_4

Din păcate încă există oameni care prin egoismul lor evită centrele de recoltare a sângelui și refuză să ofere altora o șansa la viață. Din câte știu în România există atât centre pentru donarea sângelui cât și centre de recoltare a celulelor stem, un proces foarte asemănător cu cel al donării de sânge și sper că în curând să existe și un sistem pentru donatorii de organe, fiindcă am văzut că cererea există. Pentru mai multe informații, dați o fugă și la Tomata cu scufiță, ea a scris mai detaliat ce și cum.

Și cine o dă cu argumentul că Dumnezeu nu vrea să donați organe, l-aș ruga să citească acest articol de pe siteul Patriarhiei Române. Dacă până și ei sunt de acord, și știm că nu sunt cu multe de acord, atunci zic eu că e de bine. Din câte am înțeles procesul de donare de organe este destul de anevoios în România, trebuie să vă dați acordul în scris și familia trebuie informată asupra deciziei, dar cel mai bine întrebați un medic, ei ar trebui să știe. Mai multe informații oficiale găsiți aici și aici.

Știu că zilnic mă citesc câteva sute de persoane (na, mă dau și eu mare cu traficul meu 😀 ) și poate mesajul meu o să ajungă la cel puțin 50 dintre ele. Poate din cele 50, 10 se duc și donează sânge sau celule stem. Și exact acelor persoane le mulțumesc că mă citesc și apreciez curajul lor. Aveți puterea să oferiți o șansă la viață, profitați de ea!

P.S.:Am blurat adresele nu fiindcă mă feresc de hateri, ci fiindcă nu știu unde o să pun toate cadourile care vin de ziua mea pe adresa respectivă 😛

Până data viitoare,
Liebe Grüße,
Monique

Stăteam acum câteva zile de vorba cu Claudia, încercând să o conving de eficiența gelurilor de duș de la The Body Shop iar azi, cugetând, mi-am dat seama că mie nu îmi place neapărat gelul de duș (sunt alte firme cu produse la fel de bune) mie îmi place brandul The Body Shop.
Și o să și explic de ce : în primul rând după întâmplarea de aici m-am trezit cu zeci de probe și sample size,  mi-a luat ceva vreme să le termin. În al doilea rând magazinul acela e ca un muzeu, intru, admir, miros și mă las încântată. Vânzătoarele sunt INTOTDEUNA bine-dispuse, mereu gata să îți sară în ajutor, fără să te simți agasată. Pe scurt este magazinul meu preferat și automat asociez produsele lor cu sentimentul acela plăcut că ești dorit ca și client. Chiar dacă nu toate sunt bine formulate conform site-ului Beautypedia, eu o să continui să cumpăr de la ei. În plus brandul mai oferă prin intermediul paginii de FB acces la oferte noi și interesante. Și ultimul pas al dependenței mele este cardul Love your body care îmi oferă 10% reducere la toate cumpărăturile peste 20 de euro. În plus de fiecare dată ies de la ei cu probe în mână, chiar dacă nu cumpăr mereu ceva.

tbs_8

im_2

Probabil că ați văzut că nu prea sunt fană Yves Rocher și acest lucru are legătură cu brandul, nu cu produsele lor. Pe mine dugheana aia pe care o au ei aici nu mă atrage deloc, este mică, îmbâcsită și abia ai loc să te miști. Apoi mai mari brandului au “uitat” să îmi vireze puncte de pe un card pe altul și am pierdut peste 5 euro iar ultimul aspect este că produsele lor mi se par scumpe și la mine nu prea își fac efectul. Am avut o pudră care pe lângă că a fost 11 euro, nu matifia deloc, acum am un scrub care este mult prea agresiv, am mai avut rujuri și alte produse de make-up care tot la fel de neglijate au rămas. Brandul nu îmi zice absolut nimic și nicio reclamă din lume nu o să mă convingă să cumpăr de la ei, chiar dacă concurență are prețuri mai mari. Și nici faptul că îmi trimit mailuri zilnic cu toate ofertele posibile și imposibile nu mă va convinge să le calc pragul. În capul meu YR=bad person.
ths_3

Repet nu are de-a face neapărat cu produsele lor, este doar imaginea pe care mi-a lăsat-o brandul în sine. O să îmi schimb părerea doar când o să găsesc un produs într-adevăr bun, care se surclaseze concurența, până atunci cumpăr de la TBS 😀

Nu doar TBS m-a fidelizat ci și alte branduri printre care Douglas, un magazin de haine, DM, un fast-food și Orsay. Acestea sunt firmele care îmi sunt dragi și de unde cumpăr cu mare plăcere, mai ales că primesc des oferte speciale acasă. Sunt acele gesturi mici care îmi arată că nu sunt doar un client din mulți, ci sunt cineva. Nu trebuie să fie gesturi extravagante, ci acele mici atenții care îmi arată că le pasă de părerea mea, chiar dacă doar prin prisma portofelului. Astfel firma își fidelizează clienții și chiar dacă produsele sunt mai scumpe, se vor găsi mereu doritori.

im_1

Tot la fidelizare intră și contactul prin FB, Twitter și alte rețele de socializare. Multe firme o dau cu bățul în baltă aici, cel mai clar exemplu fiind UD și mai nou MUA, și au impresia că clientul cumpără indiferent de situație. Din păcate multe nu au înțeles că mai nou clientul are o voce publică și nu va ezita să vocifereze când simte că este păcălit. La mine se aplică metoda de three strikes: trei greșeli și ai zburat din lista mea de favorite. Cred că multe dintre ele nu conștientizează încă efectul rețelelor de socializare și ce impact are un status sau o afirmație. Nu cred că au înțeles că clientul devine din ce în ce mai selectiv și când ai mii de opțiuni, la același preț, aceași calitate, o să alegi firma care îți inspiră încredere în defavoarea alteia care a reușit să își enerveze de mai multe ori clienții.

Singura firmă care o pot da că exemplu pozitiv aici este essence Germania, nu știu cine se ocupă de marketing și PR la ei, dar fac o treabă excelentă! Eu primesc mereu răspunsuri private în decurs de maxim o zi, pagina este bine structurată, încurajează întrebări din partea clienților și mai presus de toate susțin cu un buget destul de mare bloggeri. Fetele primesc produse peste produse, primesc newsletter exclusiviste prin care au dreptul să testeze produse înaintea altora, au acces la concursuri doar pentru ele și multe, multe alte chestii. Eu sunt abonată la newsletterul lor și sincer mi se par THE BEST, amuzante, scurte și mai presus de toate rare! Poate de aceea le-am rămas clientă fidelă în toți acești ani, chiar dacă nu toate produsele lor mi-au plăcut. Trec mai ușor peste o dezamăgire când văd că sunt tratată cu respect și stimă chiar.

Într-adevăr este ușor să fidelizezi un client, dar este și la fel de ușor să îl pierzi când ai impresia că prostul cumpără orice, fără să pună condiții. La Temptalia am găsit un articol foarte interesant despre cele mai mari greșeli pe care le poate face un brand de cosmetice. Unele puncte mi se par de bun simț, chiar dacă unii nu le acordă foarte mare importanță.

Care firme au reușit să vă facă să le deveniți clienți fideli? Și mai ales cum? 

Până data viitoare,
Liebe Grüße,
Monique

Îmi trebuie sau doar vreau?

Posted by: Moniquein Proiecte
28
feb

Blogurile, canalele de YT și alte surse afiliate promovează mereu ultimul trend în materie de make up, cosmetică și produse denumite ironic MUST HAVE. Încetul cu încetul ni se insuflă sentimentul că nu avem destul, că trebuie să cumpărăm ce au și ei, că trebuie să avem a mia paletă de farduri, al 20lea ruj și al 40lea fard. Youtuberițele își prezintă colecția mândre în diverse videouri numite My make-up collection că și cum ar fi niște pirați care tocmai au capturat o comoară neprețuită și care abia așteaptă să o împartă între ei. Ne sunt prezentate mereu produse care trebuie să le avem în colecție, unele nefiind chiar foarte ieftine iar cele care sunt ieftine, adunate, duc la o sumă mărișoară cu timpul.

Deseori când ne sunt prezentate produsele nu se pune mare accent pe preț, mai ales dacă produsul a fost primit spre testare, (sau cel puțin asta am observat eu din clipuri) de parcă orice muritor de rând își permite să scoată 50 de euro/lire pe o paletă de farduri. Nu spun că ele fac ceva greșit, ba din contra, vreau doar să atrag atenția că acest trend atinge încetul cu încetul stadiul de boală. Ziarele vobesc deja de o dependența de cumpărături, de nevoia permanentă de a avea ceva nou și frumos și de multe ori se ajunge la stadiul în care lumea face un credit să cumpere ceva de care nu are nevoie. Devenim o lume nebună, fără reguli și fără limite!

Dar să ne întoarcem la capitolul farduri. Dacă în cazul cumpărăturilor de haine mai găsim o explicație de ce l-am târât pe iubi prin magazine să vadă aceleași cârpe pe manechine, în cazul fardurilor vorbim de perioadă de valabilitate, ceea ce înseamnă că rujul pe care am dat jumătate de salariu este inutil în trei ani (asta nu o să ne împiedice să îl folosim în continuare, însă eu personal am devenit ceva mai atentă cu produsele mai vechi și am grijă să le arunc când se apropie DOOMSDAY). Vorbim de niște produse al căror rol este să ne facă mai frumoase și mai misterioase, dar până la urmă how much is too much?

La un moment dat circulă prin blogosfera un TAG denumit “Cât costă fața ta?” iar când am văzut sumă finală de la această blogeriță, am rămas un pic uimită, mai ales că din comentarii reiese că nici fanele ei nu sunt cu mult sub suma prezentată. Până la urmă vorbim de niște produse care NU ne trebuie, nu avem nevoie de ele cu orice preț, nu ne fac viață cu mult mai ușoară și nici nu ne fac mai iubite. Ne fac doar mai frumoase și atât. Nimic mai mult.

Am văzut că în ultima vreme se discută pe bloguri conceptul de cumpătare și restricție la cosmetice. Eu personal am început să folosesc produsele pe care le am și pot spune cu mândrie că în ultimile trei luni am consumat o groază, și sunt chiar un pic mândră de mine. După ce mi-am mărit colecția de pensule mi-am dat seama că nu mai are sens să mai cumpăr ceva doar ca să testez produse noi. Eu mi-am sortat cosmeticele și la două, trei săptămâni le rotesc, asta înseamnă că automat mă forțez să folosesc produse pe care până acum le ignoram; astfel am reușit să creez lookuri interesante cu produse pentru mine aproape noi.

Restricția și-o impune fiecare cum vrea și cum simte nevoia, însă mi-aș dori ca mai multe fete să pună accentul pe folosirea produselor și nu pe cumpărarea lor. Și câteodată sunt de acord cu Alice când vine vorba de o investiție: cumperi o dată un produs bun și nu mai ești nevoit să cauți alte produse care să te satisfacă. O cremă bună de față, un exfoliant sau un fond de ten bine formulat sunt un răsfăț la care ar trebui să ne gândim în defavoarea unei alte oje care seamănă cu ce avem deja în dulap. Dacă doriți să investiți în ceva, gândiți-va dacă veți folosi acel ceva zilnic. Spre exemplu investițiile mele mari (MAC, paleta Nude’tude și blush-ul the Balm) sunt utilizate aproape zilnic, MSF-ul chiar cred că o să îl termin cât de curând!

mac_1

Fiecare cumpără ce vrea și cum vrea, dar oare când ducem acel produs spre casa de marcat ne gândim dacă ne trebuie sau doar îl vrem?

Despre cumpătare au mai scris urmatoarele blogerițe: Deena cu al ei proiect și răsfățul asumat, Adela Sirghie  și Iguanitza.

Până data viitoare,
Liebe Grüße,
Monique