Archive for the "Women" Category

Când se vorbește de abuz în societatea, majoritatea lumii se referă la cel fizic, încă acesta nu este cea mai frecventa formă întâlnită. Chiar dacă pare inofensiv, abuzul verbal este mult mai dăunător victimei pe termen lung. Fiindcă este mult de discutat despre acest subiect, postarea va avea mai multe părți. Această prima parte va prezentă începuturile unui abuz în cuplu și cum se manifestă el în faza incipientă.

Să începem cu primele simptome: Acestea apar sub formă unor remarci aparent inofensive, când pur și simplu partenerul te ceartă că ai uitat ceva, sau că nu faci ceva cum i-ar plăcea lui , exemplu “Uite, ai uitat asta.” În general aceste remarci sunt urmate adesea de “Așa ești tu, mai aiurită, mai prostuță”. Partenerul incepe să vadă defecte în tot ce faci și să critice tot, majoritatea remarcilor fiind mascate de umor.

În faza incipientă agresorul nu va fi foarte direct, ci destul de evaziv, dar va deveni mai direct cu timpul, ca și când victima este mereu vinovată pentru toate. În mare parte a timpului agresorul va masca acest început de abuz cu umor și altinturi “Ah, prostuțo!” Fiindcă în mintea celui care domină orice face partenerul este greșit, cel care agresează va încerca mereu să găsească defecte în comportamentul celuilalt, chiar și când acestea sunt mici spre inexistente. Cu cât statul în societate este mai înalt, cu atât partenerul care domină va face referire la acesta pentru a stabili relația de superioritate în cuplu. Banii și jobul reprezintă de asemenea factori importanți în această relație abuzivă.

În general în fază incipientă partenerul agresat nu va riposta, fiindcă aceste alinturi sunt considerate normale în multe relații, iar critica provine de multe ori din faptul că te iubeste, sau așa crede victima. Când apare cearta pentru prima data, agresorul va aminti victimei ce greșeli a făcut în trecut, ba chiar va argumenta cum îndrăznește partenerul considerat inferior să îl critice și să îi explice că orice om face greșeli. După ceartă, agresorul își va cere scuze, însă va încerca să justifice alinturile și jignirile pe care le-a adus, argumentând că de fapt le-a zis în ceartă, și că nu crede că este așa. Eventual va insista cu atenția acordată și va încerca să obțina iertare prin cadouri.

După ceartă va urma inevitabil o perioadă în care alinturile sub formă de jigniri vor înceta, dar în maxim câteva luni ele vor revenii, de data această mai subversive, nu atât de directe, spre exemplu “Știu că ești cam prostuță, este ok că nu știi asta”. Inițial aceste replici nu au rolul de a jigni, ci de a corecta comportamentul partenerului considerat inferior. Nu sunt menite să distrugă încrederea în propria persoană, din contra, agresorul crede că prin corectarea comportamentului care nu este corect din punctul lui de vedere, victima va ajunge o persoană mai bună pe toate planurile.

În general agresorii duc lipsă de empatie și nu sunt în stare să perceapă de ce și când un om este extenuat, și își vor cere drepturile de partener dominant chiar și în cele mai nepotrivite momente.

Când sursa de umor la adresa victimei se va epuiza, agresorul va începe să folosească sarcasmul și ironia de față cu prietenii sau cu rudele victimei. Această formă de comportament nu va înceta foarte curând, nici chiar când este pus în fața situației, spre exemplu “Nu ar trebui să zici asta de față cu ceilalți.” Răspunsul lui va fi mereu “Dar și ceilalți știu cum ești, nu am zis absolut nimic rău, doar ți se pare, îți imaginezi prea multe”. Pe termen lung se instalează nesiguranța în public și neliniștea în compania partenerului.

Fiindcă în general acest gen de comportament apare la începutul relației, victima tinde să îl treacă cu vederea, pentru că încă există acei ochelarii roz de îndrăgostit pe nas. Cu timpul însă situația se va agrava, cum veți vedea în a două parte a postării.

via

P.S.: Știu că nu este subiect pe care multe dintre voi îl agrează, dar este din păcate realitatea cruntă, cu care se confruntă multe femei zi de zi. Poate o să vă ajute să identificați o astfel de relație și să ajutați persoana în cauză.

Până data viitoare,

Liebe Grüße,

Monique

Bună dimineața!(1)

Posted by: Moniquein Women
2
oct

E încă întuneric afară când deschid ochii. Zilele sunt din ce în ce mai scurte și mai reci. Trag pătura peste mine și mă întorc să îți văd chipul. Dormi. Zâmbești în somn. Analizez cu atenție gropițele din obraji, genele lungi și buzele moi și mă gândesc dacă merită sau să o dai în judecată pe coafeză. Mormăi ceva neinteligibil și deschizi ochii. Instinctiv mă întorc cu spatele la tine, să nu vezi că te spionez mai ceva ca NSAul americanii. Mă iei în brațe și adormi cu capul în părul meu. Eu aștept 10 minute să fiu sigură că dormi, și apoi îți mut mâna de pe mine fiindcă mă lași fără cuvinte; pur si simplu nu mai pot respira!

Mă întorc și plasez un sărut fugar pe obrajii calzi de somn și fug la duș, nu înainte de ați șopti un călduros “Bună dimineața!”. Te întorci pe partea cealaltă și adormi din nou. Ești ca un copil când dormi, păcat că ceasul deșteptător este monstrul cel rău.

Până data viitoare,

Liebe Grüße,

Monique

I’d come back swinging…

Posted by: Moniquein Women
30
sep

 Cu aceste versuri a lui Kelly Clarkson începem un nou capitol al blogului. Poate ați observat că blogul a luat o pauză; acest lucru se datorează parțial faptul că nu am avut acces la el dar și datorită faptului că în viață mea s-au schimbat multe. Multe planuri ( o casă împreună, o viață frumoasă, un viitor alături de cineva) vor trebui modificate în “eu o să…”. Este greu când din NOI devine EU, dar EU sunt acum mult mai bine decât atunci când eram NOI. Toate începuturile sunt grele, pot spune doar că eu am avut noroc cu carul, fiindcă exact atunci când aveam nevoie mai mult a intrat în viața mea o persoană care m-a făcut să văd viață cu alți ochi. Chiar dacă acel cineva nu va mai fi în viață mea pe viitor, nu înseamnă că nu apreciez faptul că pentru două săptămâni mi-a făcut viață mai roz. Atunci când acea persoană a plecat, a mai intrat o nebună în viață mea, iar acum știu că indiferent cum va fi viitorul, am lângă mine niște persoane minunate. Fiindcă în online știu că am cele mai dragi prietene posibile și fără ele chiar cred că mi-ar fi fost tare greu. 😛 Până la urmă cel mai de preț bun pe care îl avem este timpul și depinde de noi cui îl oferim.

Blogul va continua să fie pe beauty, dar nu va mai fi exclusiv în acest domeniu. Nu fiindcă nu îmi place să vă prezint noutățiile legate de frumusețe, ci datorită faptului că nu cred că mă mai identific exclusiv cu această parte a bloggingului. Voi continua să scriu despre produsele care îmi plac în mod deosebit, dar voi încerca să ofer și niște texte mai personale, mai amuzante și mai incitante,
Dacă este ceva despre care ați vrea să scriu în mod deosebit, atunci aștept părerea voastră în comentarii.
La final mă bucur că sunt înapoi, mă bucur că sunteți alături de mine și mă bucur în mod special că nu m-ați uitat, chiar dacă am lipsit un pic din peisaj. Și chiar dacă acest hobby m-a costat și mă va costă pe viitor o sumă măricică, nu aș putea să renunț vreodată la scris, la comentariile voastre și la susținerea și dragostea pe care mi-o oferiți. Cred că tocmai din acest motiv scriem și vom scrie: pentru că vrem să  înfrumusețăm un pic lumea în care trăim, pentru că vreme de câteva minute avem niște ochelari roz pe nas și vedem binele în jurul nostru. Chiar dacă doar pentru câteva minute…

Până data viitoare,

Liebe Grüße,

Monique

Poate v-ați dat seama că nu o duc chiar bine, lipsa de pe blog și de pe FB a fost destul de lungă și evidentă, dar sper să nu fiți supărate. Pur și simplu se întâmplă în viața mea niște lucruri care m-au dat peste cap și care trebuie să le pun în ordine, înainte să merg mai departe. Cele care trec printr-o despărțire vor înțelege probabil că în acea perioadă post-calamitate nu prea îți arde de conversație despre cosmetice și fashion, cu atât de mai puțin cu cât nu ai pierdut doar prietenul, ci și o prietenă dragă. Dar trec, eu sunt optimistă că se poate merge mai departe și știu că chiar dacă sunt departe, am niște prietene pe care le iubesc cu fiecare celulă a corpului meu. Și sper că sentimentul este reciproc!
Învățăm din greșeli, învățăm să iubim din nou dar mai presus de toate învățăm să ne ferim de persoane care ne rănesc emoțional voit, în repetate rânduri. Poate cândva o să vorbesc și despre abuzul și șantajul emoțional și nesiguranța pe care acesta o provoacă, însă nu acum, încă nu am trecut la stadiul la care pot fi obiectivă. Dar cred că este un subiect cu care se confruntă multe tinere și poate sfaturile mele vă sunt de ajutor. Dar nu acum, încă nu, dar în curând!

Pentru început vreau să vă povestesc cum a fost în România. Pe scurt: perfect! Și nici prin gând nu mi-ar fi trecut să cer ceva mai frumos și sincer, mă bucur enorm că am în jurul meu persoane care țin la mine și care au grijă să mă mențină sănătoasă, cel puțin dpdv mintal. Că dacă nu erau ele, mă urcam pe pereți de singurătate și depresie. Când ai prieteni buni, chiar nu îți mai trebuie psiholog, vă garantez!
Să începem cu începutul, mai precis cu Bloggers Meet. În gândul meu mi-am calculat la limită tot, de aceea când avionul meu a avut 40 de minute întârziere, îmi venea să îi iau la bătaie pe aia! Săracul tata, numai el știe cum a făcut 30 de minute de la aeroportul Otopeni la Piața Română, și prin ce miracol am ajuns la timp. Punctualitatea nemțească și-a pus amprenta și pe mine și sunt extrem de stresată când întârzii undeva, mai ales la o întâlnire organizată de mine! Parcă eram că un titirez și nici nu știu prin ce miracol al naturii am înghițit tarta elvețiană recomandată de Ștefania. A întâlnit fete noi Alina Anghel, Ștefania, Simona, Mona Croitoru, Mirela Neculai) am întâlnit prietene vechi și noi (Alexandra Enachi,Jully pe care o admir în fiecare zi, Ioana Dumitrache– o scumpete de fată, Anca Buruiană cu minionul ei,Alina Anisia, Daniela Gramu și pe Cosmina Alexandra). Și cel mai important, am văzut-o pe Claudia și chiar regret că nu am petrecut mai mult timp cu ea, o să recuperez eu altă data, o torturez o zi întreagă cu prezența mea! Sper că nu am uitat pe nimeni, și dacă da, mii se scuze. A fost oricum din punctul meu de vedere o seară superbă, pe care aș vrea să o repet de fiecare data când vin în țară!

A doua zi a urmat o excursie prin Herăstrău și apoi pe lac, unde mi-am dat seama că frica de apă este adânc înrădăcinată în mintea mea și nu noi scăpa de ea cât de curând. Prima parte a zilei ne-am petrecut-o în Muzeul Satului, un loc absolut superb, unde un biet cocoș de 50 de cm înălțime a băgat groază în niște bieți turiști germani care se agățau de toți copacii cu poame de prin muzeu. Nu le fac reclamă proastă , că sunt și ei oameni (și poate se joacă cu Google Translate într-o zi!), dar jur că la un moment dat îmi venea să zic clasicul “Nu sunt cu ei!” 😀

im_1
Ce mi-a plăcut tare, tare mult la Muzeul Satului este grija cu care este amenajat și păstrat. Și să nu mai vorbim de dibăcia țăranilor români, nici inginerii nemți nu s-au prins din prima cum funcționau diversele mașinării! La o casă am găsit o doamnă care ne-a explicat povestea cu măștile din imagine. Se zice că bărbații purtau aceste măști de Revelion și făceau cât mai mult zgomot pentru a alunga spiritele rele. Pe mine personal m-a impresionat acest muzeu, o să îi dedic o vizită mai lungă cu următoarea ocazie.
im_2
Seară m-am întâlnit cu Ruxandra de la Păpădiile Ruxandrei și m-a fericit cu un mic cadou. Mi se par superbi cerceii, nu mă mai satur de uitat la ei! Nu mă așteptam la această supriza, vroiam doar să o văd, și ea îmi mai face și cadouri. Mulțumesc pentru o seară superbă, abia aștept să ne revedem!
im_1_0

Inițial plănuisem să ajung și la Cluj, dar nu a mai fost cazul, vărul meu s-a gândit să facă pe Schuhmacher și exact ca el, a făcut și accident. Și așa m-am văzut plantată în Brașov, dar nu îmi pare rău. M-am distrat cinci zile cu această gămălie de copil, de care nu mă mai pot sătura. Dragoste mare, mai ales când ne jucam Avion cu motor și mai tăcea cam cinci minute pe ceas!  În Brașov m-am întâlnit cu Loredana cărei îi urez Însănătoșire Grabnică! și cu Alexandra, o persoană cu care am multe în comun pe partea profesională. Amândouă niște fete de notă 10 cu steluțe!

im_1_1

La întoarcerea în București ne-am oprit la Grădină Verona unde am realizat că drăcia aia de terasă este inutilă când plouă, dar eu am cerut pături și m-am încălzit la o limonadă cu Georgiana și cu Alexandra. Btw trebuie să va spun că Georgiana e la fel de scumpă ca pe blog, so cutsy-fluffy-puffy-cudly-snugly! Și Alexandra e unică, din multe puncte de vedere, unul dintre ele fiind nebunia dar și căldură sufletească!
A două zi am vizitat și Embassy și nu regret că le-am întâlnit pe Dorina, Cris și Alexandra Rotaru. De Alexandra o să îmi amintesc cu drag de fiecare dată când o plouă în rafale aici, o să mă gândesc la ea când avem tornade pe aici, o să îi transmit gânduri bune când mai dă o inundație. Și Cris și Dorina sunt la fel de simpatice ca pe blog, chiar mă bucur că le-am întâlnit!

Și cam asta a fost vacanța mea în România, mi-a făcut ziua mai bună să simt că cineva chiar crede în mine și chiar vrea să mă vadă… Și mă bucur ca le-am cunoscut pe fetele din blogosferă, unele mi-au intrat în inimă din prima! Chiar aveam nevoie de o cură de distracție și prietene :)

Câteodată avem nevoie de persoane care să facă pe psihologul, de aceea le mulțumesc că au fost acolo când am avut nevoie de ele… și sper să fiu și eu acolo când vor avea probleme, cel puțin virtual, că fizic mai greu. Fetelor contul meu de Fb e mereu deschis pentru voi! Vă mulțumesc pentru tot!

Nu am uitat de GA, de aceea sper să vă bucure vestea următoare: Vor fi două câștigatoare, primul premiul fiind cel din poză, și al doilea unul asemănător :).

Până data viitoare,

Liebe Grüße,

Monique

Câteodată avem nevoie de timp

Posted by: Moniquein Romania, Women
23
iul

Câteodată avem nevoie de timp să ne dăm seama cine suntem, încotro mergem și cine ne sunt prietenii. Avem nevoie de timp să ne descoperim și să realizăm că ar trebui să fim mai selectivi, că prietenii adevărați nu țin cont că ai lipsit 6 luni, ci te iau în brațe și îți spun că le-a fost dor de tine. Că acele câteva persoane știu că faci greșeli, că ești om, și te cunosc atât de bine că ți-ar ierta fiecare prostie pe care o faci. Și slavă Domnului eu sunt un magnet pentru prostii și tâmpenii!
Și mi-am mai dat seama că dacă Universul îți închide o ușă, îți deschide un geam. Că atunci când rupi o prietenie sau o relație, cineva acolo sus îți va pune în cale o persoană unică, care te va ajuta să treci prin toate. O persoană lângă care înveți cine ești și lângă care descoperi că meriți mai mult decât ți se oferă la ora asta. Lângă care vezi că se poate și altfel. Și când vezi că doar tu poți schimba ceva, nu te mai poți întoarce la viața de dinainte.
Voi șterge postarea anterioară, nu pentru că sunt presată de cineva, ci pentru că de la Hapi știu că nu ar trebui să îmi bârfesc niciodată prieteni, chiar și pe cei care nu merită să îi numesc astfel. Că până la urmă timpul iartă și vindecă tot, și dacă ești un om bun, se vor găsi intotdeuna pretendenți la statutul de prieteni. Îmi pare rău totuși că persoana care ar fi trebuit să citească postarea, nu a prins esența mesajului. Și îmi pare rău că am crezut că nemțoaicele îți pot fi prietene sincere. După cinci ani acolo mi-am dat seama că noțiunile noastre de prietenie nu sunt compatabile, așa că de acum o să mă îndrept spre persoane care chiar merită atenția mea. Până la urmă sunt atâtea fete pe care le-am cunoscut zilele astea, pe care le admir și cu care mi-aș dori să leg o prietenie de durată. Și atunci de ce să îmi rup din timpul meu prețios pentru cineva care nu merită? De ce? Am și eu dreptul la fericire,  nu?

Și acum fresh news pentru fetele din București: va mai exista o întâlnire (cititoare și bloggerite) sâmbătă 27 iulie, la the Embassy Bucuresti, Piata Lahovari, Nr 8,Telefon: 0040 733 500 300. Să vedem câte fete îmi spun că vin și unde pot rezerva. Vă anunț din timp unde o să ne vedem mai exact!

Până data viitoare,

Liebe Grüße,

Monique

Azi în timp ce eram la shopping , de unde m-am întors cu mână goală din nou, mă și gândeam ce minciunele să îi spun lui iubi când mă întreabă de unde a mai apărut a mia pereche de pantofi. Nu vorbim de minciuni mari, de genul înșelat, păcălit, ci de acele minciunele pe care le trântim prietenilor noștri, așa ca să se creadă ei importanți și să nu ne mai pisolăgească. O să încep cu ale mele, și mai jos vreau să le citesc pe ale voastre!

  • Iubi, asta e veche, nu mai știi că am cumpărat-o acum 4 luni când eram atunci în oraș? Am și purtat-o de multe ori, cu rochia aia neagră, nu mai știi? (În gândul meu: Bine că i-am scos eticheta înainte să intru pe ușă!)
  • Pe cuvântul meu că sunt gata în cinci minute. Pe bune, uite mai am de pus un pic de ruj pe buze, două mișcări de pensulă și sunt gata! Promit! (Mda, cred că până termini tu un episod din The Big Bang Theory sunt și eu gata.)
  • Evident că te iubesc mai mult ca pe pantofii din dulap! (dar în cazul unui incendiu să nu te bazezi pe mine…)
  • Nu iubi, nu aș cheltui niciodată atât pe pantofi sau pe sandale.(Habar n-ai tu cât costă rochia “de la reduceri” și nici nu cred că vrei să știi!)
  •  -Când ne mutăm împreună, nu o să iei tot dulapul cu tine, nu? -Nu iubi, evident că nu, o să fac curăț și o să arunc tot ce nu îmi trebuie. (S-o crezi tu că arunc ceva! Dacă îmi trebuie?)
  • Da’ de unde vrei să știu eu cum se repară chestia asta? Că doar tu te ocupi de astea în casă!
  • Exul a fost nașpa rău de tot, insensibil și rău. Tu ești cel mai bun în tot ce faci! (O fi fost el insensibil, dar tot am fost împreună doi ani…)
  •  – Câți prieteni ai avut înaintea mea?  -Doi. Fără să clipesc, fără să îmi tremure glasul, fără să mă fâstâcesc. Și după 10 ani și două căsnicii ratate, tot doi vor fi.

Astea cred că sunt mininciunele pe care i le spun lu iubi. Nu sunt grave, nu l-aș minți niciodată în chestii serioase, pentru că cred că o relație adevărată este bazată pe respect, dragoste și adevăr. Dar îmi place să îi mai gâdil orgoliul, pentr că schatzi meu e al meu și doar al meu!
Și acum vă provoc pe voi să îmi spuneți minciunele voastre! Spor la comentarii, abia aștept să mă pun pe citit!

Indiciul patru: si la mare!

Până data viitoare,

Liebe Grüße,

Monique